Atat in Statele Unite ale Americii, cat si in Marea Britanie,
consumul de grasimi si aportul de calorii in alimentatia populatiei sunt
in continua scadere; cu toate acestea, fenomenul obezitatii se extinde
din ce in ce mai mult! Inclusiv in Romania...Se stie doar ca grasimile
sau caloriile in exces reprezinta cauza cresterii in greutate. Acest
paradox poate fi explicat prin diminuarea sau absenta efortului fizic,
precum si prin prezenta unui foarte important factor de risc pentru
afectiunile cardiovasculare, actualmente inca putin studiat, si anume
rezistenta la insulina.
Sindromul de rezistenta la insulina
A fost descoperit pentru prima data de catre Gerald Reaven si el
afecteaza una din patru persoane, care raspunde anormal la ingestia de
glucide (zahar, paste, fructe etc.), sintetizand insulina in exces.
Acest hormon, insulina, indeplineste functia de transport al glucozei
(produsul finit al metabolismului glucidelor) din sange inspre celulele
organismului.
Din pacate, unii oameni dezvolta rezistenta la insulina; in
consecinta, insulina nu isi mai poate indeplini misiunea, iar organismul
continua sa o sintetizeze, in cantitati din ce in ce mai mari, pentru
a-si atinge obiectivul, si anume scaderea nivelurilor glucozei din
sange. Prin urmare, atat glucoza sanguina cat si nivelul de insulina
tind sa ramana ridicate mult timp dupa o masa bogata in glucide
(carbohidrati). Dar ce legatura au toate acestea cu boala cardiaca?
Inima si rezistenta la insulina
Excesul de glucoza din sange actioneaza asemanator cu fumatul,
intoxicand organismul cu substante oxidante care afecteaza arterele.
Acest proces este denumit glicozilare si actualmente se stie ca el
reprezinta principala cauza a leziunilor arteriale la persoanele care
sufera de diabet zaharat de tip adult (DZ tip II), afectiune in care
rezistenta la insulina este atat de marcata incat nivelurile de glucoza
din sange (glicemia) nu mai pot fi scazute. Asadar, "zaharul” din sange
va avea valori mult prea mari (afectiune cunoscuta sub denumirea de
diabet), iar celulele organismului vor fi lipsite de portia de glucoza,
ceea ce le duce la epuizare.
La persoanele cu diabet, glicozilarea este responsabila de leziunile
oculare, renale si nervoase. Excesul de glucoza afecteaza in aceeasi
masura nivelul colesterolului si al grasimilor esentiale, marind
valorile LDL colesterolului "rau” si ale trigliceridelor (partial din
cauza efectelor insulinei asupra functiei hepatice).
Insulina sanguina in exces determina, de asemenea, inflamarea
peretilor arteriali si cresterea presiunii arteriale. Toate acestea se
cumuleaza si maresc riscul de boala cardiovasculara, ca rezultat al:
- hipertensiunii arteriale (jumatate din pacientii cu valori
crescute ale tensiunii arteriale sunt rezistenti la insulina); -
metabolismul alterat al colesterolului si nivelul crescut de
trigliceride; - fibrinogenului crescut; - valorilor crescute
ale acidului uric.
Insulina in exces altereaza metabolismul normalal acizilor grasi
Omega 6 si determina sinteza unei prostaglandine denumita PGE2, care
este responsabila de inflamatia din peretii arteriali si de procesul de
ateroscleroza. PGE2 poate fi sintetizata, de asemenea, direct din carne
si produsele lactate, ceea ce poate fi unul din principalele motive
pentru care consumul crescut al acestor alimente este asociat cu un risc
mare de boala cardiovasculara.
Teoretic, toti bolnavii cu diabet sau cu niveluri crescute de zahar
in sange au risc inalt de boala cardiovasculara, in special daca hrana
lor este bogata in carbohidrati (glucide), cum ar fi painea, pastele
cerealele si fructele. Pentru persoanele cu alterarea de a cest tip a
metabolismului si mai nociva ar fi includerea in alimentatie a
produselor rafinate (zahar), a stimulentelor de tipul ceaiului negru sau
cafelei sau adoptarea unui stil de viata stresant, mai ales ca insulina
in exces afecteaza si activitatea glandelor suprarenale din organism,
ceea ce amplifica reactia de stres.
Regimul alimentar
Este menit sa contracareze rezistenta
la insulina. El are la baza trei elemente-cheie (Atentie! Aceste reguli
se aplica celor cu rezistenta la insulina si nu constituie o
recomandare pentru cei cu valori normale ale glicerinei):
1. Modificati proportia dintre proteine si glucide. Acand in
vedere faptul ca alimentele bogate in glucide duc la cresterea valorilor
glucozei si ale insulinei sanguine, ingestia unei cantitati mai mari de
proteine o data cu glucidele va avea ca efect stabilizarea nivelurilor
de glucoza si de insulina. La fel se intampla si daca evitati zaharul si
dulciurile rafinate si mancati doar alimente integrale ce contin
glucide complexe.
2. Mancati mai mult peste si uleiuri de peste, si mai putina carne
si produse lactate. Scopul acestei recomandari este diminuarea sintezei
de prostaglandine PGE2, prin scaderea aportului de carne si produse
lactate si prin cresterea aportului de acizi grasi de tip Omega 3, fie
mancand pesti rapitori (somon, ton, hering, macrou etc.) de trei ori pe
saptamana, fie luand un supliment de ulei de peste ce contine AEP.
3. Mariti-va aportul de substante antioxidante. Acestea sunt
vitale pentru toata lumea, dar in special pentru cei cu rezistenta la
insulina. Substantele antioxidante de tipul vitaminei E nu numai ca
protejeaza grasimile esentiale din organism, dar apara si peretii
arteriali de oxidarea provocata de excesul de glucoza (glicozilare).
Acidul lipoic (6,8 dimercaptooctanoic), disponibil ca supliment
alimentar, favorizeaza regenerarea atat a vitaminei C cat si a vitaminei
E.
In final, este foarte importanta stabilirea unui program regulat de
exercitii aerobice, cum ar fi mersul rapid, jogging-ul, ciclismul,
inotul sau exercitiile fizice in sala. Aceasta deoarece se stie ca
exercitiile aerobice cresc sensibilitate acelulelor la insulina – efect
de importanta majora pentru persoanele cu o astfel de rezistenta.
Sursa: citynews.ro
|