Medical Info

Obezitatea scade şansele femeilor de a procrea

AlexSyrus — Thu, 24 Jun 2010 07:24:41 GMT

   Obezitatea scade şansele femeilor de a rămane insărcinate, potrivit unui nou studiu realizat de cercetătorii olandezi, citat de YahooNews. Astfel, cu cat cantăreşte mai mult peste limitele normale, cu atat o femeie are mai puţine şanse să conceapă pe cale naturală.
   Pentru acest studiu, realizat in perioada 2002 – 2004, specialiştii de la Centrul Medical Academic din Amsterdam au folosit informaţii despre aproximativ 3.000 de cupluri.    Profesorul Jan Willem van der Steeg şi colegii săi au studiat relaţia dintre fertilitatea femeilor şi indexul masei lor – calculat in funcţie de greutate şi inălţime. Specialiştii au constatat că femeile care suferă de obezitate au cu 43 la sută mai puţine şanse să procreeze decat cele cu un raport greutate/inălţime normal.
   "Cel mai probabil, femeile obeze au dereglări la nivel hormonal care scad şansele unei fertilizări naturale”, a declarat van der Steeg.
   Potrivit sursei citate, specialişţtii olandezi au atras atenţia şi asupra faptului că rata obezităţii, in randul femeilor şi copiilor, este in continuă creştere.

Scaderea ponderala reduce incontinenta urinara la femei

AlexSyrus — Thu, 24 Jun 2010 07:14:08 GMT

Rezultatele unui studiu recent sugereaza faptul ca o imbunatatire a continentei urinare este unul din beneficiile pe care femeile supraponderale si obeze se pot astepta sa-l inregistreze odata cu scaderea in greutate.

Primele raporturi publicate au indicat obezitatea ca factor de risc pentru incontinenta urinara, dupa cum au evidentiat Dr. Leslee L.Subak si colaboratorii sai, dar dovezi clar definite si fundamentate ale faptului ca o scadere ponderala poate atenua aceasta afectiune lipsesc in acest moment.

Dupa cum s-a raportat in The New England Journal of Medicine, oamenii de stiinta au evaluat functia de eliminare a urinei la 338 femei supraponderale si obeze, care au inregistrat un numar minim de 10 episoade de incontinenta urinara pe saptamana si care au fost insarcinate sa participe fie la un program de scadere ponderala sau la un program de cursuri cu rol de informare si educare a bolnavei in privinta bolii in cauza (grupul de control); ambele programe s-au desfasurat pe o perioada de 6 luni.

In medie, participantele la program au pierdut 8 procente din greutatea corporala initiala, o pierdere semnificativ superioara celei inregistrata de participantele din grupul control, care a fost estimata doar la 1,6 procente, dupa cum au raportat Subak si colaboratorii sai de la Universitatea din California, San Francisco.

La 6 luni de la initierea studiului, subiectii din grupul test, in care s-a recurs la scadere ponderala, au inregistrat o ameliorare medie cu 47 procente a episoadelor de incontinenta urinara comparativ cu reducerea inferioara de numai 28 procente inregistrata in grupul de control.

Comparativ cu pacientii din grupul de control, semnificativ mai multi subiecti din grupul care a inclus un program de slabire au inregistrat o reducere clinica relevanta cu minim 70 de procente a frecventei episoadelor de incontinenta urinara la modul general, a frecventei episoadelor de incontinenta urinara influentata de stress si episoadelor de incontinenta urinara urgenta, au notat autorii studiului.

"Descoperirile vin sa sustina ipoteza ca scaderea ponderala este prima linie de tratament pentru femeile supraponderale sau obeze diagnosticate cu incontinenta urinara", au concluzionat cercetatorii.

Sursa: Reuters Health

Apendicita ar putea fi diagnosticată printr-un test de urină

AlexSyrus — Thu, 17 Jun 2010 09:23:37 GMT

Apendicita, una dintre cele mai fecvente urgente chirurgicale la copil, ar putea fi diagnosticata din timp printr-o detectarea in urina a unei proteine, considerata de cercetatorii de la Centrul de Proteomica al Spitalului de Pediatrie din Boston drept biomarker pentru aceasta afectiune.

In ciuda evolutiei tehnicilor de diagnostic imagistic, studiile recente arata ca intre 3 si 30% dintre copii sufera apendicectomii inutile, in timp ce 30-45% dintre cei care fac apendicita sunt operati in ultimul moment.

In timp ce diagnosticul ramane in principal clinic, medicii au cautat metode paraclinice mai precise pentru a stabili daca un pacient are sau nu apendicita.

Cercetatorii condusi de dr. Richard Bachur, seful departamentului de Urgenta al spitalului din Boston, au decis sa efectueze o abordare sistematica si au efectuat un studiu de proteomica pentru a identifica cel mai precis biomarker pentru apendicita.

Intr-o prima faza, au examinat 12 probe de urina - 6 de la pacienti cu apendicita, recoltate inainte si dupa apendicectomie, si 6 de la pacienti fara apendicita - identificand 32 de substanta care ar fi putut fi utilizate ca biomarkeri. Acestora li s-au adaugat alte substante, identificate prin alte mijloace, precum studii de expresie genica, ajungand la un total de 57 de posibili candidati.

Intr-o etapa ulterioara, cercetatorii au incercat sa valideze utilitatea acestora la 67 de copii care au fost suspectati de apendicita, dintre care la 25 diagnosticul s-a adeverit. Cel mai precis biomarker s-a dovedit a fi alfa 2 glicoproteina bogata in leucina (LRG). Nivelele crescute de LRG pot fi detectate prin immunoblotting, ceea ce indreptateste speranta cercetatorilor de a crea un test rapid de diagnostic.

Rezultatele investigatiilor sunt publicate in numarul din iunie al revistei "Annals of Emergency Medicine".

Sursa newsin.ro

La 2 ani - 40 de ţigări pe zi !!!

AlexSyrus — Thu, 27 May 2010 16:53:49 GMT

Băiatul de 2 ani şi de 25 de kg este prea gras pentru a alerga alături de ceilalţi copii, iar sănătatea lui se deteriorează rapid.

Autorităţile locale s-au oferit să îi cumpere familiei lui Ardi o maşină dacă îl fac să se lase de fumat, însă părinţii lui au refuzat.
Mama lui, Diana, în vârstă de 26 de ani, spune că este complet dependent. "Dacă nu primeşte ţigări, se enervează, ţipă şi se dă cu capul de pereţi. Îmi spune că se simte rău şi că ameţeşte", a declarat mama lui.

Ardi fumează o singură marcă de ţigări, iar prostul lui obicei îi costă pe părinţi 4,46 de euro pe zi, în Musi Banyuasin în provincia indoneziană Sumatra de Sud.

Însă în ciuda acestor lucruri, tatăl său, Mohammed, de 30 de ani spune că bebeluşul său i se pare destul de sănătos şi nu vede care este problema.

Sursa:realitatea.net

Apendicita

AlexSyrus — Fri, 23 Apr 2010 15:34:32 GMT

Apendicita este cea mai frecventa urgenta chirurgicala abdominala, si consta in inflamatia apendicelui. Aceasta afectiune apare frecvent la varste cuprinse intre 10 si 30 de ani, dar poate fi posibila la orice varsta, fiind cunoscute si cazuri cu manifestari particulare la bolnavii varstnici.

Nimeni nu este absolut sigur care este functia apendicelui insa, ceea ce stim, este ca putem trai si in lipsa lui, aparent fara consecinte.

O data pornit procesul inflamator al apendicelui, acesta nu poate fi stopat medicamentos, tratamentul acestei afectiuni fiind de natura chirurgicala. Cu cat se intervine mai rapede, cu atat suferinta pacientului este mai redusa si interventia mai usor de realizat, cu complicatii cat mai reduse.

Etiologia

Cauza acestei afectiuni poate fi, in multe dintre situatii, obstructia cavitatii organului din cauza unei proliferari limfatice stimulate bacterian sau din cauza unui mic corp strain (samburi, seminte).

Aceasta provoaca o crestere a presiunii din interiorul organului, o tulburare a circulatiei sangelui din peretii organului si inflamatia acestuia ce poate evolua in lipsa tratamentului corespunzator pana la perforatie (peritonita).

Poate fi luata in discutie si o predispozitie genetica pentru apendicita in cazul familiilor cu mai multe persoane operate de aceasta afectiune.

Simptomele

Simptomele clasice includ:

- durere surda aproape de centrul sau partea superioara a abdomenului ce devine mai apoi ascutita si se deplaseaza spre partea din dreapta jos a abdomenului. Acesta este, de obicei, primul semn;

- pierderea apetitului;

- greata si/sau varsaturi imediat dupa ce incep durerile abdominale;

- umflarea abdomenului;

- febra nu foarte ridicata;

Alte simptome ale apendicitei pot fi:

- durere surda sau ascutita oriunde in partea superioara sau inferioara a abdomenului, spatelui sau in zona rectului;

- urinari dureroase;

- crampe severe;

- constipatie sau diaree.

Daca ai simptomele de mai sus, solicita imediat asistenta medicala deoarece diagnosticul corect si tratamentul corespunzator sunt foarte importante.

Diagnostic

Diagnosticare apendicitei poate fi destul de complicata. Si asta pentru ca simptomele sunt adesea extrem de vagi sau similare cu ale altor afectiuni, cum ar fi infectii ale vezicii sau tractului urinar, gastrita, infectii intestinale, dar si probleme ale ovarelor.

Pentru un diagnostic corect, de obicei se fac urmatoarele teste:

- examen abdominal pentru a detecta inflamatia;

- test de urina pentru a exclude infectia tractului urinar;

- examen rectal;

- analize ale sangelui pentru a vedea daca organismul lupta impotriva unei infectii.

Tratament

Tratamentul standard al apendicitei este chirurgical si consta in operatia numita apendicectomie.

Inaintea operatiei sunt administrate antibiotice care ajuta organismul sa lupte impotriva peritonitei. In general, se face anestezie generala, iar apendicele este eliminat printr-o incizie de cativa centimetri sau prin laparoscopie.

In termen de 12 ore de la interventie te poti ridica si deplasa. De obicei, revii la activitatile normale dupa doua sau trei saptamani. In cazul in care interventia se face cu ajutorul laparoscopiei, incizia este mai mica, iar timpul de recupereare mai scurt.

Dupa interventia chirurgicala, solicita ajutorul medicul daca prezinti:

- varsaturi necontrolate;

- dureri in zona abdomenului;

- ameteli si stari de slabiciune;

- sange in urina sau voma;

- durere sau roseata in zona inciziei;

- febra;

- puroi in zona inciziei.

Nu exista nici o cale de a preveni apendicita. Cu toate acestea, apendicita este mai putin frecventa la persoanele care consuma alimentele bogate in fibre, cum ar fi fructele si legumele proaspete.

Cercetările indica faptul ca a mînca mai puţin se asociază cu o îmbunătăţire a memoriei

AlexSyrus — Sun, 18 Apr 2010 18:00:46 GMT

Reducerea aportului caloric poate imbunatati memoria persoanelor in varsta atat de sex masculin cat si feminin, dupa cum indica un studiu german recent.In cadrul acestui studiu, oamenii de stiinta au descoperit ca persoanele care si-au redus aportul caloric cu 30 procente au obtinut rezultate mai bune la testarile standard ale memoriei, dupa numai 3 luni.

"Studiul nostru poate ajuta la dezvoltarea unor noi strategii de preventie cu rolul de a mentine aceleasi functii cognitive la persoanele cu varste inaintate", dupa cum au declarat Dr. A. Veronica Witte si colaboratorii sai de Universitatea din Munster, in ultima editie a Proceedings of the National Academy of Sciences.

Studiile pe animale au aratat faptul ca o dieta saraca in calorii si bogata in acizi grasi nesaturati-cei ce se gasesc in uleiul de masline si peste-este benefica pentru buna functionare cerebrala, ajutand prin imbunatatirea memoriei la soarecii batrani.Pentru a verifica daca aceleasi efecte pot fi induse si la oameni, echipa lui Witte a impartit in 3 grupuri 50 de indivizi normo pana la supraponderali cu varsta medie de 60 ani.Unui grup i s-a restrictionat aportul caloric cu 30 procente fata de cel consumat inainte, celui de-al 2-lea grup i s-a suplimentat consumul de acizi grasi nesaturati cu pana la 20 procente iar celui de-al 3-lea grup, de control, nu i s-a impus niciun fel de schimbare a regimului alimentar fata de cel anterior.

Potrivit cercetatorilor, in primul grup, al persoanelor cu aport restrictionat caloric, s-a inregistrat o imbunatatire cu aproximativ 20 procente a rezultatelor obtinute la testarea desfasurata la 3 luni de la debutul studiului, testare menita sa masoare memoria verbala a subiectilor. Spre deosebire de acest grup, in celelalte doua grupuri nu a fost inregistrata niciun fel de schimbare fata de rezultatele anterioare.Cercetatorii au mai descoperit si corelarea imbunatatirii memoriei cu scaderea nivelului insulinei si al "biomarkerilor" inflamatiei in organism si faptul ca acest ansamblu de modificari s-a dovedit mai accentuat la subiectii care au respectat cel mai serios recomandarile dietei hipocalorice adoptate."Din cate stim, rezultatele acestui studiu asigura prima dovada experimentala la oameni a faptului ca reducerea calorica determina imbunatatirea memoriei la persoanele in varsta", au mai notat Witte si colaboratorii sai.Concluziile acestui studiu, au mai adugat ei, "pot ajuta in dezvoltarea unor noi strategii de preventie si tratament in scopul mentinerii sanatatii cognitive la varste inaintate".

Sursa: Reuters Health

Angina Pectorală

AlexSyrus — Fri, 16 Apr 2010 15:26:29 GMT

Angina pectorală este un sindrom clinic datorat ischemiei miocardice caracterizat prin discomfort sau presiune precordială, care este în mod tipic precipitat de efortul fizic şi ameliorat de repaus sau nitroglicerină sublingual.

Cardiopatia ischemică reprezintă o problemă majoră de sănătate publică. Este o afecţiune degenerativă a miocardului produsă prin dezechilibru între aportul sanguin coronarian şi necesitaţile de oxigen ale miocardului, declanşat de reducerea debitului coronarian, de obicei consecutivă unor leziuni organice aterosclerotice ale coronarelor.

Angina pectorală stabilă este o formă clinică a cardiopatiei ischemice care se caracterizează prin:
-durata sub 5 secunde sau peste 20 de minute
-accentuarea la inspir profund sau modificarea posturii
-declanşarea la o simplă mişcare
-calmarea la înghiţire (apă, alimente)
-aria foarte mică, indicată cu vîrful degetului
-accentuarea la presiune asupra toracelui
-debut şi sfirşit brusc.

În ţările industrializate mortalitatea a scăzut constant în ultimii 25 de ani cu circa 3-5% pe an, spre deosebire de ţările est-europene unde continuă să crească.

Încetarea fumatului este cea mai eficientă intervenţie preventivă pentru a reduce ateroscleroza coronară, cauza principală a anginei pectorale. Tratamentul intensiv al diabetului, hipertensiunii, hipertrofiei hepatice, hiperlipidemiei şi obezităţii, factori de risc predominanţi, are un rol important în prevenţia bolii coronare.

Cauze si factori de risc

Studiile epidemiologice au permis conturarea notiunii de factor de risc, caracteristici care sunt prezente la persoanele sanatoase dar asociate posibilitatii ulterioare de dezvoltare de boli cardiovasculare aterosclerotice.

Acestea sunt:
-sexul masculin, estrogenii ar avea rol protectiv
-virsta inaintata
-agregarea familiala prin obiceiuri alimentare si ereditate poligenica
-factori dietetici: consumul caloric excesiv (zaharuri rafinate, grasimi saturate, alcool), zona geografia (consum de apa nedura cu carente in microelemente)
-obezitatea
-fumatul
-sedentarismul
-factori comportamentali (este predispus tipul psihosomatic A: ambitios, agresiv, nerabdator)
-factori sociali (profesiunile cu responsabilitati crescute, grad inalt de stress) .

Factori metabolici:
-hiperglicemia-diabet zaharat, micro- si macroangiopatie
-hiperuricemia
-hipercolestorelemia >230 mg/dL (normal <200 mg/dL)
-hiper-LDL-colesterolemia >130 mg/dL
-hipo-HDL-colesterolemia <40 mg/dL
-hipertrigliceridemia >200 mg/dL (normal <150 mg/dL) .

Factori hemodinamici: hipertensiunea arteriala care creste stressul parietal si secundar creste necesarul de oxigen, iar trauma hemodinamica scade aportul de oxigen prin favorizarea aterosclerozei.

Cauze ale anginei pectorale care nu tin de ateroscleroza:
-spasmul coronarian-angina Prinzmetal
-sindromul X
-boala inflamatorie sistemica sau boala de colagen: sclerodermia, lupus sistemic eritematos, boala Kawasaki, poliarterita nodosa si arterita Takayasu
-stenoza aortica, cardiomiopatiile, hipertensiunea arteriala
-anemia severa
-anomalii cardiace sau ale vaselor de singe
-anevrism sau fistula coronariana, ectazia coronariana, fibroza coronariana.

Patogenie

Ateroscleroza coronariană este responsabilă în 95% din cazuri de angina pectorală şi cardiopatia ischemică. Sediul principal al dezvoltării leziunilor aterosclerotice este la nivelul intimei. Aici se formează progresiv striaţiile grase care încep să apară de la naştere în aorta şi de la vîrsta de 15 ani în coronare. Aceste leziuni nu au consecinţe hemodinamice sau clinice şi pot persista, regresa sau evolua spre placi fibroase.

Placile fibroase apar dupa 25 de ani în coronare. Leziunile avansate a căror incidenţă creşte cu vîrsta provin din placile fibroase prin: vascularizare de neoformaţie, calcificarea centrului necrotic, ulcerarea cu formare de trombi care duc la stenozarea arterei.

Ipotezele patogenice moderne pentru explicarea debutului şi evoluţiei cardiopatiei ischemice şi secundar a anginei pectorale

Ipoteza răspunsului la agresarea endoteliului:
Agresarea endoteliului ar avea drept consecinţă majora alterarea permeabilitatii endoteliale ai a relatiilor intercelulare, permitind:
-cresterea permeabilitatii endoteliale cu accesul intramural al constituientilor plasmatici lipoproteici si hormonali
-desfolierea endoteliului cu expunerea tesutului subiacent actiunii plachetelor, ceea ce initiaza aderenta si agregarea plachetara cu eliberarea substantelor continute in granulele plachetare.
Interactiunea dintre acesti factori determina proliferarea focala a matricei conjunctive, a depozitelor de lipide extra- si intrace;lulare, precum si a macrofagelor migrate.

Evolutia leziunii proliferative poate fi:
-regresiva prin autolimitare si reinstaurarea functiei endoteliului
-persistenta si recurenta consecutiv traumatizarii hemodinamice si dislipoproteinemiei.

Ipoteza monoclonala.
Fiecare leziune aterosclerotica ar proveni dintro unica celula macrofag ca o neoplazie benigna initiata sub actiunea unor agenti patogeni.

Ipoteza lipogenica.
Initierea si progresia leziunilor aterosclerotice se insoteste adesea de hiper-LDL in plasma si de acumularea de lipide intracelular si extracelular. Internalizarea colesterolului poate incarca gras celula provocindu-i distructia si eliberarea lipidelor in spatiul extracelular.
In boli cu deficit de receptori LDL, hipercolesterolemia familiala tip II, determina o alungire a semivietii plasmatice a LDL-C si alterari ale acestora.
Ele vor fi recunoscute de receptorii specifici ai macrofagelor-„scavenger”, cu rol de curatare care le vor capta. Astfel celulele se vor incarca de LDL si vor deveni spumoase.
Semne si simptome

Majoritatea pacientilor cu angina pectorala experimenteaza disconfort retrosternal decit durere franca. Acesta este descris ca o presiune, greutate, gheara, arsura sau senzatie de sufocare. Durerea anginoasa este localizata primar in epigastru, spate, git si umeri. Localizarile tipice sunt brate, umeri si git. Tipic angina este pecedata de exercitii fizice, alimentatie, expunerea la frig sau emotii si stress.

Dureaza aproximativ 1-5 minute si este ameliorata de repaus sau nitroglicerina. Durerea de piept dureaza doar o secunda si nu este de obicei angina. Intensitatea anginei nu se modifica cu respiratia, tuse sau modificari ale pozitiei. Durerea deasupra mandibulei si sub epigastru este rar cauzata de angina.

Asociatia cardiaca din New York clasifica angina pectorala astfel:
-clasa I-fara limitarea activitatii fizice, fara simptome
-clasa II-limitare usoara a acitvitatii fizice, cu simptome moderate
-clasa III-limitarea moderata a activitatii fizice, pacientul nu prezinta simptome in repaus, iar activitati fizice moderate declanseaza simptomele
-clasa IV-pacientul nu poate sa efectueze nici o activitate fizica fara discomfort, chiar si in repaus.

Examenul fizic clinic este sarac. In prezenta aterosclerozei se pot observa:
- xantelasme: acumulare de celule conjunctive incarcate cu granulatii lipidice, tradusa prin pete galbene, ceroase localizate la nivelul pleoapelor catre partea nazala
-gerontoxon: inel cenusiu pericornean de obicei bilateral
-sufluri arteriale la auscultatie
-in criza: tahicardie cu sau fara hipertensiune arteriala si auscultarea zgomotului Z4 cu suflu sistolic mitral.

Diagnostic

Electrocardiografia-EKG.

Intre crize:
-aspect normal in 80% din cazuri
-leziuni subendocardice-ST subdenivelat, ischemie subepicardica-T negativ sau subendocardica-T inalta, pozitiva, simetrica
-reducerea amplititudinii sau inversarea undei T
-alungirea intervalului QT.

In criza:
-aspect normal in 50% din cazuri
-subdenivelari ale segmentului ST
-unda T negativa sau turtita
-blocuri atrioventriculare.

Testele de efort urmaresc adaptabilitatea coronariana prin realizarea unui efort cit mai apropiat de efortul maximal, atestat prin atingerea frecventei ventriculare maximale- (220-virsta).
Aceste teste se fac pina la aparitia crizei de angor, alterarilor EKG sugestive. Frecventa la care apare durerea se numeste prag anginos. Efortul poate fi: general (cicloergometric, covor sau scara rulanta) sau pur cardiac (electrostimulare cardiaca) .

Teste imagistice

Scintigrafia cardiaca de stress presupune vizualizare prin perfuzie miocardica cu technetiu 201 realizata in momentul de virf al efortului. Aceasta evidentiaza defectele de perfuzie.

Angiocardiografia de efort cu Tc 99 poate evidentia tulburari diskinetice regionale de perete precum si o reducere a fractiei de ejectie.

Echografia bidimensionala evidentiaza tulburari diskinetice regionale si afectarea relaxarii/contractilitatii ventricolului sting.

Echografia transesofagiana poate aprecia Doppler fluxul in artera coronara stinga si in cea dreapta proximal.

Echografia intracoronariana apreciaza extinderea leziunilor aterosclerotice si eficienta revascularizarii.

Radioscopia toracica cu amplificare de stralucire poate evidentia eventualele calcificari coronariene.

Coronarografia precizeaza: numarul arterelor afectate, gradul stenozei (peste 705-ocluzie severa) ; angina apare la efort de virf cind obstructia afecteaza peste 50% din lumen si in repaus cind obstructia depaseste 90%; prezenta colateralelor.

Ventriculografia biplana de contrast atesta tulburarile diskinetice regionale.

Cateterismul de presiune confirma disfunctia Ventricolului sting prin evidentierea cresterii PVSTD si PVSTS.

Diagnosticul diferential se face cu: infarctul miocardic acut, pericardita acuta, disectia de aorta, pneumonie, embolie pulmonara, pneumotorax, reflux gastroesofagian, acalazia cardiei, artrita condro-costala, mialgii, radiculite, hernie diafragmatica, ulcer peptic subcardial, colica biliara, nevroza cu acuza cardiace.

Tratament

Tratamentul conservator.

Corectia factorilor de risc este prima intentie a medicului:
-normalizarea tensiunii arteriale
-echilibrarea diabetului zaharat
-combaterea dislipidemiei prin evitarea alimentelor bogate in colesterol (creier, rinichi, ficat, unt, smintina, untura, oua, ciocolata) . La nevoie se asociaza medicatie anticolesterolemiana.

Dieta si stilul de viata:
-schimbarea locului de munca daca acesta presupune stress sau eforturi fizice excesive
-renuntarea la sporturile care predispun efort fizic major
-pregatirea actului sexual: minim 2 ore postprandial, administrarea unui betablocant cu actiune scurta cu o ora inainte, administrarea unei tablete de nitroglicerina cu 15 minute inainte
-evitarea drogurilor care cresc consumul de O2 al miocardului: amfetamine, izoproterenol, cocaina
-combaterea obezitatii: grasimi sub 30% din necesarul caloric, grasimi animale sub 2/3 din totalul grasimilor
-suprimarea fumatului, deoarece nicotina are efect nociv triplu: spasm coronarian, creste necesarul de O2 miocardic si scade eficienta medicatiei antianginoase
-evitarea stresului
-combaterea sedentarismului si antrenament fizic dozat in raport cu toleranta
-evitarea consumului de alcool peste 30 ml/zi care ar avea un efect nociv triplu: aport caloric suplimentar, efect hiperkinetic, efect toxic pentru fibra miocardica
-reducerea consumului de cafea.

Terapia medicamentoasa.

Nitratii si nitritii determina doar venodilatatie, cu scaderea umplerii distolice a ventricolului sting, a stresului parietal si consumului de O2. Induc coronarodilatatie care se insoteste de redistribuirea singelui spre zonele ischemiate si colaterale.

Nitroglicerina, se administreaza in criza o tableta sublingual sau o doza spray, preventiv-preparate cu eliberare lenta, discuri transdermice sau unguent. Efecte secundare imediate : cefaleea, flushing, hipotensiune, sincopa. Efecte secundare tardive: methemoglobinemie, toleranta, dependenta.

Isosorbiddinitratul are proprietati asemanatoare si se recomanda in profilaxia imediata cu 15 minute inaintea efortului sau profilaxia de durata.

Isosorbidmononitratul are avantajul de a nu fi metabolizat total la primul pasaj hepatic ceea ce-i prelungeste eficienta spre 6 ore.

Betablocantele sunt indicate in angor de efort sau prin hiperstimulare simpatica (stress emotional sau expunere la frig), la tahicardici, tineri si hipertensivi.
Exemple de betablocante neselective: propanololul, timolol, pindolol, nadolol. Exemple de betablocante cardioselective: atenolol, metroprolol.

Efecte secundare:
-bradicardie sinusala, bloc atrioventricular, insuficienta ventriculara stinga
- bronhocontrictie, fatigabilitate, tulburari de dinamica sexuala
-reactii cutanate, crize anginoase la intreruperea brusca-rebaund
-stari depresive, cosmaruri.

Sunt contraindicati in:
-insuficienta cardiaca, bradicardie sinusala, astm bronsic, BAV
-diabet tratat cu insulina, sindrom Raynaud, hipotensiune.

Blocantii calcici blocheaza transportul activ de Ca spre interiorul celulei miocardice si musculaturii netede cu decuplarea excitatiei de contractie.

Indicati in: angor de repaus, angor si HTA, angor si arteriopatie periferica, angor si tahiaritmii supraventriculare, angor cu contraindicatii pentru betablocante.
Exemple de blocanti calcici: nifedipina, amlodipina, verapamil, diltiazem.

Efecte secundare:
-cefalee, ameteli, flushing
-hipotensiune, grata, varsaturi, tahicardie reflexa, edeme.

Coronodilatatoarele naturale utilizate astazi sunt amiodarona si molsidomina.

Medicatia metabolica: trimetazidina protejeaza miocardul de ischemie scazind producerea radicalilor liberi de O2.

Activatorii canalelor de potasiu: nicorandil.

Antiagregantele plachetare: aspirina, ticlopidina si clopidogrel.

Medicatia anxiolitica: diazepam, oxazepam, medazepam, preparate cu valeriana si bromuri.

Revascularizarea interventionala.

Angioplastia percutana transluminala consta in remodelarea lumenului coronarian in cazul leziunilor ateromatoase, ateromul avind proprietati plastice. Sunt indicati pacientii simptomatici cu angor instabil sau cronic stabil care nu raspunde la tratamentul medical. Cei cu afectare univasculara, cu ocluzie coronara subtotala concentrica, neteda, necalcificata, scurta si functie ventriculara buna. Interventia are succes in peste 90% din cazuri.

Complicatiile imediate:
-disectia de coronara
-spasm coronarian, tromboza
-infarct miocardic acut.

Complicatii tardive:
-restenozare-25-35% din cazuri, la 6 luni si 2% /an.

Angioplastia percutana transluminala combinata cu endoprotezare (stent) este o tehnica utila pentru prevenirea restenozarii. Se instaleaza pe cateter proteze endovasculare autoexpandabile sau expandabile pe balonas. Dezavantajul este ca necesita tratament anticoagulant toata viata.

Retunelizarea cu laser consta in pulverizarea placii de aterom sau/si a trombusului coronarian cu ajutorul unui laser cu argon trecut prin fibroscop. Riscul consta in perforatia coronarei.

Retunelizarea prin aterotomie cu rotablator foloseste un cateter cu virful in forma de oliva rotativa acoperita cu o pulbere abraziva care realezeaza lumenul vascular.

Retunelizarea directionala cu aterocath foloseste un cateter cu virful in forma de canoe, deschiderea canoei fiind prevazuta cu o lama rotativa care taie felii din materialul ateromatos impingindul intrun rezervor distal. Sistemul exclude lezarea peretelui.

Angioplastia termica cu microunde constituie un procedeu mult mai simplu si mai ieftin, microundele fiind transmise printrun cateter balon clasic.

Angioplastia cu ultrasunete emite cu o frecventa ridicata vibratii mecanice care prin fenomenul de cavitatie distrug trombusul si calcificarile fara a leza intima.

Revascularizarea chirurgicala.

Pontajul aorto-coronarian cu grefon venos din safena interna sau arterial din mamara interna, coronara gastrica sau epiploica, plasat intre aorta si coronara afectata.

Avantajele grefonului arterial fata de cel venos:
-rezista mai bine la regimul presional de tip arterial
-dezvolta rar leziuni ateromatoase.

Dezajantajul consta in faptul ca necesita cardioplegie si circulatie extracorporeala cu by-pass cardio-pulmonar. Mortalitate perioperatorie la pontaj este de 2, 4%, mai mare in caz de disfunctie de ventricul sting, virsta peste 65 de ani si localizare pe coronara stinga. Absenta angorului postoperator in 95% din cazuri si supravietuirea la 5 ani este de 90%.

Simpatectomia cervicala toracoscopica realizeaza electrocoagularea ganglionilor simpatici. Indicatii la pacientii cu angor invalidant care nu pot suporta interventia chirurgicala si nici angioplastia. Efectele operatiei sunt scaderea crizelor anginoase si a consumului de nitroglicerina, cresterea capacitatii de efort.

Prognostic

Factorii importanti pentru prognosticul anginei pectorale stabile includ functia ventricolului sting, severitatea si localizarea leziunii aterosclerotice si raspunsul simptomelor la tratament.

Functia ventricolului sting este cel mai puternic factor de predictie pentru termen lung. Presiunea diastolica crescuta si volumul crescut alaturi de fractia de ajectie scazuta <40% sunt semnele unui prognostic nefavorabil.

Leziulile critice pe coronara stinga si coronara stinga descendenta proximala anterioara sunt asociate cu un risc crescut. Rata mortalitatii este direct asociata si cu numarul arterelor epicardice implicate.

Angina instabila, infarct miocardic recent sau ambele reprezinta semnele unei placi ateromatoase instabile, factor de predictie pentru risc crescut de evenimente coronariene in scurt timp.

Pacientii care continua sa fumeze dupa un infarct miocardic prezinta un risc de 22-47% de reinfarctizare si deces.

Noua gena identificata, responsabila de calvitia masculina

AlexSyrus — Thu, 15 Apr 2010 17:25:59 GMT

O echipă de cercetători americani de la Universitatea Columbia a descoperit o nouă genă responsabilă de căderea părului la bărbaţi, descoperire importantă pentru că deschide calea pentru posibile noi tratamente împotriva calviţiei, conform unui studiu publicat în ultimul număr al revistei Nature, transmite AFP.

Echipa, coordonată de prof. Angela Christiano, a identificat o nouă genă denumită APCDD1, care se află la originea unei forme rare de pierdere a părului, hipotricoza simplex ereditară.

Această maladie se manifestă prin miniaturizarea foliculului de păr, un proces ce poate fi observat în cazurile de calviţie masculină: firele de păr cresc din ce în ce mai subţiri, mai fine.

'Identificarea genei implicate în hipotricoza simplex ereditară ne oferă o mai bună imagine asupra procesului de miniaturizare a foliculilor piloşi, proces observat în mod comun la bărbaţii care îşi pierd părul', a precizat Angela Christiano, adăugând însă că doar această genă nu poate explica complexitatea procesului de calviţie la bărbaţi.

Identificarea genei APCDD1 a fost reuşită în urma analizei datelor genetice culese de la membrii unor familii pakistaneze şi italiene, purtători ai maladiei erditare hipotricoza simplex. Cercetătorii au descoperti astfel o mutaţie a genei APCDD1, situată pe cromozomul 18, cromozom implicat şi în alte forme de calviţie.

Cercetătorii au descoperit că această mutaţie a genei APCDD1 inhibă o cale de semnalizare la nivel celular, denumită calea Wnt, al cărui rol este de a controla creşterea părului.

'Această descoperire demonstrează că prin manipularea căii Wnt se poate influenţa procesul de creştere a părului', a mai adăugat prof. Angela Christiano.

Sursa: Agerpress

Stomacul japonezilor conţine câteva bacterii care îi ajută să digere mai uşor porţiile de sushi

AlexSyrus — Thu, 08 Apr 2010 19:46:52 GMT

Japonezii digeră mai uşor decât celelalte popoare porţiile de sushi graţie unor bacterii din tubul digestiv care au împrumutat genele unor bacterii marine prezente într-o specie de alge roşii, potrivit unui studiu publicat în revista Nature.
Această descoperire ilustrează diversitatea metagenomului uman, care numără circa 100.000 de miliarde de microbi în tubul digestiv.

Cercetătorii de la Universitatea Pierre-et-Marie Curie (UPMC) din Paris şi de la Staţia biologică marină Roscoff din Bretania au descoperit că bacteria Zobellia galactanivorans conţine o enzimă capabilă să separe în două părţi o moleculă de amidon denumită Prophyrin, prezentă în algele roşii din familia Prophyra.

Oamenii de ştiinţă au constatat apoi că genele implicate în metabolizarea acestei enzime erau prezente şi în bacteria Bacteroides plebeius, detectată până de curând doar în organismul locuitorilor din arhipelagul nipon.

Cercetătorii francezi consideră astfel că Bacteroides plebeius a împrumutat, prin schimb de material genetic, genele bacteriei care trăieşte în algele roşii.

Respectând principiile selecţiei speciilor descrise de Darwin, exemplarele de Bacteroides plebeius care au posedat gena importantă au avut şanse mai bune de supravieţuire decât celelalte atunci când erau expuse unui regim alimentar specific nipon.

Japonezii consumă, în medie, 14 grame de alge în fiecare zi, iar cele din familia Porphyra sunt cele mai importante din dieta niponă. Rolul algelor în alimentaţia japoneză este documentat de multă vreme. În secolul al XIX-lea, aceste alge reprezentau, de exemplu, un mijloc de plată a impozitelor.

Sushi este un preparat specific gastronomiei japoneze. Principalul ingredient este orezul acrit cu oţet, combinat cu diverse alte elemente, gătite sau în stare crudă, cel mai adesea bucătarii niponi folosind peşte crud.

Sursa: mediafax.ro

Un antibiotic administrat preventiv reduce mortalitatea seropozitivilor

AlexSyrus — Mon, 05 Apr 2010 16:00:06 GMT

Administrarea preventiva a unui antibiotic utilizat in mod curent si care nu este costisitor reduce semnificativ mortalitatea in randul pacientilor africani ale caror sisteme imunitare au fost slabite de virusul HIV, transmite MEDIAFAX.

Potrivit AFP, medicamentul Cotrimoxazol, comercializat sub numele de Bactrim, Eusaprim si Septrim, contine doua antibiotice: sulfametoxazol si trimetoprim. El este folosit contra multor infectii (urinare, digestive etc), dar si in tratarea unei forme de pneumonie si a toxoplasmozei cerebrale de care se pot imbolnavi unii dintre pacientii seropozitivi. Medicamentul are si proprietati anti-malarie.

Un numar de 3.179 de persoane au participat la acest studiu efectuat in Uganda si Zimbabwe. Ele au inceput triterapia anti-SIDA in momentul in care sistemele lor imunitare erau deja serios afectate, iar numarul celulelor imunitare CD4 din sange scazusera sub 200 per microlitru.

Riscul de deces in primele trei luni a scazut cu 59% in randul pacientilor care au primit Cotrimoxazol si triterapie anti-SIDA, comparativ cu pacientii care nu au primit aceste antibiotice. Reducerea riscului de mortalitate s-a mentinut pana la cea de-a 72-a saptamana de la inceperea tratamentului (44%).

Dupa cea de-a 72-a saptamana de tratament, riscul de deces, pe ansamblul pacientilor, a scazut la 35%.

Cotrimoxazolul a redus si numarul cazurilor de malarie, cu 26%.

Gratie beneficiilor avute asupra riscului de mortalitate, faptului ca are putine efecte secundare neplacute si ca este asociat cu un cost scazut si cu o mare usurinta de administrare, Cotrimoxazolul ar trebui prescris de medici tuturor pacientilor africani adulti, care incep un tratament anti-HIV, considera autorii acestui studiu.

Aceasta terapie ar trebui continuata cel putin un an de la inceperea tratamentului anti-HIV, au declarat medicii Xavier Anglaret, de la Bordeaux-INSERN, si Serge Eholie, de la Abidjan-CHU Treichville), principalii autori ai studiului.

Fara acest antibiotic, in timpul primului an de triterapie, mortalitatea pacientilor africani bolnavi de SIDA ramane ridicata (26%), mai ales in primele sase luni de la inceperea tratamentului.

In Africa subsahariana traiesc aproximativ 22,4 milioane de persoane seropozitive sau bolnave de SIDA, acest numar reprezentand doua treimi din totalul mondial (33,4 milioane), potrivi estimarilor din 2008 publicate de organizatia ONUSIDA in noiembrie 2009.