Coenzima Q10, numita si "Co-Q10" sau "ubichinona", este un
antioxidant prezent in multe alimente, in special in carne si-n
produsele marine. Fiind un compus liposolubil, aceasta se aseamana cu
vitaminele E si K dupa compozitia chimica si dupa modul in care
actioneaza. Totusi, ea nu se incadreaza in clasa vitaminelor deoarece,
spre deosebire de acestea, Co-Q10 este produsa de organismul uman.
Rolul respectivei coenzime este de a permite producerea de energie de
catre celulele organismului si de a preveni oxidarea membranelor
celulare.
Metoda principala de obtinere a ubichinonei este cea de fermentare a
sfeclei sau a trestiei de zahar cu un tip special de ferment.
Coenzima Q10 a inceput sa fie pe larg folosita in Japonia inca din
anul 1974, cand guvernul a aprobat utilizarea sa in tratamentul
insuficientei cardiace. De asemenea, coenzima Q10 este binecunoscuta si
raspandita in Europa si Rusia, dar popularitatea ei a scazut din cauza
costului ridicat.
In prezent ea este folosita la prevenirea anginei sau in profilaxia
unei varietati de afectiuni cardiace, printre care se numara si
insuficienta cardiaca congestiva. De asemenea, coenzima Q10 este
inclusa si in tratamentul urmatoarelor boli: diabetul, hipertensiunea
arteriala, boala Huntington, distrofia musculara, oboseala cronica, SIDA
si infertilitatea masculina. Aceasta coenzima poate fi aplicata topic
pentru tratarea bolii parodontale si la prevenirea ridurilor.
Acum cativa ani, coenzima Q10 era un supliment dietetic foarte
popular, deoarece se considera ca previne imbatranirea, vindeca
cancerul si creste nivelul de energie in organism. Baza acestor idei
era mai mult teoretica: pornind de la descoperirea ca nivelul coenzimei
Q10 este mult mai ridicat la persoanele sanatoase decat la cele in
varsta sau\si bolnave, s-a presupus ca reducerea cantitatii de
antioxidant ar provoaca unele manifestari ale imbatranirii. Astfel, s-a
dedus ca prin refacerea nivelelor de antioxidanti, restabilind
echilibrul chimic al organismului, s-ar putea obtine chiar stoparea
procesului de imbatranire. Aceasta teorie originala a fost luata drept
adevar, fara a fi dovedita in practica. Or, in martie 2000 rezultatele
testelor stiintifice efectuate au demonstrat ca proprietatile
antiimbatranire ale Co-Q10 sunt nesemnificative. Da, nivelul
antioxidantului scade odata cu varsta, insa administrarea de suplimente
cu Co-Q10 nu prezinta nici un efect.
In ceea ce priveste profilaxia bolilor cardiace, rolul coenzimei Q10
inca nu a fost elucidat. Exista studii care au demonstrat ca persoanele
cu anumite afectiuni cardiace prezinta un nivel mai scazut de coenzima
Q10 decat cele sanatoase. De asemenea, s-a dovedit ca tratamentul de
lunga durata cu coenzima Q10, la pacientii cu insuficienta cardiaca
congestiva, imbunatateste in mica masura rezistenta la efort si
calitatea vietii.
Alte studii au aratat efectele pozitive ale administrarii Co-Q10 la
pacientii cu angina si hipertensiune arteriala. De asemenea, s-a
dovedit ca acest antioxidant reduce cardiotoxicitatea chimioterapiei.
Studiile de caz au demonstrat,dupa administrarea coenzimei Q10,
imbunatatirea functiilor organismului la pacientii bolnavi de boala
Huntington si de distrofie musculara, si intarirea sistemului imun la
persoanele infectate cu SIDA.
Nu au fost insa evidentiate imbunatatiri semnificative in cazul
diabetului si a bolii parodontale.
Studiile clinice efectuate raporteaza ca dupa administrarea coenzimei
Q10 nu s-au semnalat efecte adverse importante. Unele persoane au
prezentat acuze de greata temporara.
De retinut! Statinele (medicamente care reduc nivelul de colesterol)
si unele medicamente orale folosite in tratamentul diabetului reduc
nivelul coenzimei Q10.
Pentru administrare, doza zilnica recomandata de Co-Q10 este de
50-200 mg/zi. Sursa: sfatmedical.ro
|