Blog
Principala » 2010 » Martie » 14 » 21 grame, greutatea sufletului uman
10.35.45 21 grame, greutatea sufletului uman |
Diferența între
masa pacienților înainte și după deces a fost interpretată de medicul
american ca greutatea sufletului, care se spune că iese din om în
momentul final al vieții. Media celor 6 măsurători efectuate de
MacDougall a fost de 21 grame.
Comunitatea internațională a fost imediat
sensibilizată de acest subiect și curând după aceea au fost derulate
studii pe câini – tot de către MacDougall (care nu au relevat nicio
diferență de masă înainte și după deces) și pe oi (care surprinzător, au
relevat o creștere a masei imediat după deces, dar care a dispărut
ulterior). Rezultatul negativ al studiului pe câini a fost interpretat
de medicul american ca o confirmare că oamenii au suflet, pe când câinii
nu.
În martie 1907, detaliile experimetului lui Dougall au fost
publicate în New York Time și American Medicine. Pseudocercetarea
americanului a fost ulterior sursa multor critici, mai ales în epoca
medicinei bazate pe dovezi, în care standardul de aur pentru testarea
oricărei ipoteze medicale este reprezentat de studiul clinic randomizat
controlat placebo.
Critici aduse "studiului” dr. Dougall, care a
concluzionat că sufletul cântărește 21 grame:
> studiul nu a
respectat niciun standard științific
> din cele 6 măsurători, două
au trebuit să fie anulate; mai mult, alte 2 măsurători au arătat o
scădere a masei imediat după deces, scădere care a continuat ulterior
(ironic, autorii acestei critici spun că explicația cea mai probabilă
este că sufletul pleacă puțin câte puțin); într-o altă măsurătoare,
scăderea masei postdeces a dispărut ulterior, după care iar a apărut
(explicația în acest caz fiind că sufletul nu era hotărât: a plecat, s-a
reîntors, apoi a plecat definitiv). Prin urmare, rămâne doar un singur
caz în care s-a constatat pierderea de masă și care s-a menținut apoi
constantă.
> într-un articol din American Medicine apărut imediat
după publicarea rezultatelor lui Dougall, dr. Augustus P. Clarke scoate
în evidență faptul că a fost omis un detaliu esențial și anume că
pierderea de masă (presupunând că a fost reală) după deces se datorează
evaporării cauzate de creșterea bruscă a temperaturii corporale care
apare atunci când fluxul sangvin se oprește (creștere explicată de
faptul că sângele nu mai este "răcit” la nivelul căilor aeriene mici de
către fluxul de aer). Acest mecanism explică și de ce rezultatele
studiului similar la câini au fost negative: câinii își reglează
temperatura prin respirație și nu prin transpirație ca omul.
>
interpretarea scăderii masei corporale după deces ca fiind automat
greutatea sufletului nu a beneficiat nici măcar de o excludere amplă a
fenomenelor fiziologice pe care omul le cunoaște despre momentul
decesului
> nu în ultimul rând, sufletul este definit încă din
antichitate ca fiind imaterial (adică lipsit de materie și implicit de
masă)
|
|
Categorie: Noutăţi Medicale |
Vizualizari: 611 |
Adaugat de: AlexSyrus
| Raging: 0.0/0 |
|
Statistics
Total online: 1 Vizitatori: 1 Utilizatori: 0
|